În timpul celui de-al Doilea Război Mondial, Jocurile Olimpice nu au avut loc. Primele competiții de vară au fost organizate în 1948 la Londra, care a devenit un semn al începutului unei vieți pașnice cu drepturi depline, inclusiv în domeniul sportului.
Londra a fost aleasă capitala jocurilor, în ciuda situației economice dificile a Marii Britanii în această perioadă. Țara a păstrat încă sistemul de carduri introdus pe timp de război din cauza lipsei de hrană. Era deja a doua olimpiadă de la Londra, prima a fost organizată în 1908 și nu a diferit ca obiect.
În total, sportivi din 59 de țări au luat parte la competiții. Germania și Japonia au fost excluse din jocuri ca țări agresoare în timpul celui de-al doilea război mondial. Uniunea Sovietică a avut în vedere posibilitatea de a-și trimite echipa la competiție, dar acest lucru nu a putut fi realizat din cauza diferențelor politice. De asemenea, mai multe țări și-au delegat sportivii pentru jocuri pentru prima dată. Printre ele s-au numărat Birmania, Venezuela, Libanul și alte câteva țări.
În clasamentul neoficial al echipei, primul loc a fost la echipa americană. Cele mai mari succese au fost obținute de alergătorii și înotătorii americani, atât de femei, cât și de bărbați. Suedia și Franța au ocupat locurile secundă și a treia, cu o marjă puternică din partea liderului. Marea Britanie s-a aflat doar pe locul 12 în clasamentul general de medalii pe țări. Echipa a primit doar trei premii de aur: două la rem și unul la navigatie.
Echipa finlandeză a devenit liderul incontestabil în gimnastică. A câștigat 6 medalii de aur, 2 de argint și 2 de bronz. Competițiile de bărbați la călărie au fost recunoscute ca unice. Trei sportivi finlandezi au primit medalii de aur, deși inițial trebuia să prezinte un set de premii.
La box, 2 sportivi din Argentina au câștigat imediat. Echipele din Africa de Sud și Ungaria s-au putut lăuda cu același număr de premii. Americanii, lideri în multe alte sporturi, au reușit să obțină o singură medalie de argint.
Un fapt interesant a fost faptul că echipa de fotbal englez nu a reușit să înscrie numărul medaliaților. Aurul a plecat în Suedia, argintul în Iugoslavia, iar bronzul în Danemarca.
