Jocurile paralimpice sunt competiții sportive internaționale pentru persoanele cu dizabilități, adică persoanele cu dizabilități. Acestea se desfășoară după principalele Jocuri Olimpice, în aceleași instalații în care au concurat sportivi olimpici. Acest ordin a fost introdus neoficial de la Olimpiada de la Seul din 1988, iar în 2001 a fost consacrat printr-un acord între COI și IPC.
Jocurile paralimpice urmăresc mai multe obiective simultan, principalul dintre acestea fiind acela de a demonstra că persoanele cu dizabilități, dacă doresc și sunt zeloase, pot reveni la o viață deplină și de succes. Însăși ideea că persoanele cu dizabilități pot face sport a aparținut lui Ludwig Gutman, un neurochirurg la Spitalul Stoke Mandeville din orașul englezesc Aylesbury, unde au fost tratați veterani din al doilea război mondial. El a introdus activ sportul în procesul de vindecare, dovedind în practică că a fost util pacienților nu numai în plan fizic, ci și în sens psihologic.
Primele sporturi Stoke Mandeville pentru utilizatorii de scaune cu rotile din tir cu arcul au avut loc pe 28 iulie 1948. Până când au coincis cu Jocurile Olimpice de la Londra. Apoi au început să fie organizate anual, iar din 1952, când invalizi pentru scaunele cu rotile din Olanda au luat parte și la concursuri, au primit statut internațional.
În 1960, IX Jocuri Stoke Mandeville, organizate nu numai pentru veteranii de război, au avut loc la Roma. Au câștigat un domeniu fără precedent: 400 de sportivi cu scaune cu rotile din 23 de țări au concurat. Și cu următoarele Jocuri Olimpice, organizate în 1964 la Tokyo, au primit numele neoficial „Jocuri paralimpice”. Apoi s-a interpretat pentru prima dată imnul acestor competiții și s-a ridicat drapelul.
Termenul „para-olimpic” a fost o simbioză a două concepte: „paralizie” și „cuplu” (traduse din greacă ca „aproape”, „aproape”). Adică, așa cum s-a subliniat, este vorba despre o competiție sportivă pentru persoanele cu dizabilități, desfășurată în spiritul idealurilor olimpice. Termenul de „para-olimpic” a fost adoptat definitiv în 1988, când a avut loc Jocurile Olimpice de vară de la Seul. Sportivii cu handicap au concurat în aceleași facilități ca și participanții la Jocurile Olimpice recent încheiate. A fost profund simbolic și a făcut o impresie deosebită publicului. Și în 2001, această practică a fost fixată oficial printr-o decizie comună a COI și a IPC.
